Melcisori cu nuca

    O prajitura pe care o stiu din copilarie si pe care fac mereu pentru ca este pe gustul tuturor. Este si usor de facut, prefer retetele rapide pentru ca nu imi place sa petrec mult timp in bucararie, ma calauzesc dupa principiul “Mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc”  Bunica mea m-a invatat sa fac melcisorii, reteta originala o am in germana pentru ca Oma mea (asa ii spuneam) era nemtoaica. Iata si reteta:

 
Melcisori cu nucă

Ingrediente pentru aluat: 500 g faina,  250 g unt (200 g untura),  25 g drojdie, putina sare. Se freaca faina cu untul se face o adincitura unde se pune la dospit drojdia in lapte caldut sau apa.

Bujorii de munte

Cele mai numeroase flori care se gasesc pe munte, de multe ori sunt descrise ca un covor roz asternut pe crestele muntilor. Pentru ca sunt atat de dese se vad de la mare distanta si in perioada lor de inflorire dau acea culoare predominant roz fotografiilor montane.

   Bujorul de munte sau Smârdarul (Rhododendron kotschyi), a nu se confunda cu bujorul obisnuit.

    Este o specie din flora spontana a tarii noastre care se intalneste in zona alpina si subalpina, infloreste la deobicei in luna iunie si uneori toamna infloreste a doua oara.

Smardarul este ocrotit si protejat in perimetrul Parcului National Bucegi.

Prin padure

    Oricat de greu mi-a fost sa ma urnesc din loc, intotdeauna cand ajungeam in padure imi parea bine ca am facut acest pas. Padurea imi da un sentiment de liniste, poate si pentru ca am cescut in preajma ei. De la mine din gradina ajung direct in padure, iar pe drumul care trece pe aici daca o iau in dreapta ajung in centrul orasului, iar daca merg in sens opus (sa nu incurcam directia cu sensul cum o fac multi) pot ajunge la Doman si chiar pana in Anina. O plimbare sau pentru cei care prefera o alergare ori tura cu bicicleta poate fi atat de placuta prin codru asa cum spune Eminescu. Dar stati putin, nu ma luati in seama, ca in ziua de azi nu mai e la moda sa citesti versuri, acum ne uitam la

Valea Timisului

Pentru ca saptamana trecuta am facut o drumetie grea am optat pentru acest sfarsit de saptamana pentru o tura mai scurta si mai aproape de casa, aproape opt ore de mers. Explorarea vaii Timisului cu plecare de la Lacul Trei Ape. Am pornit pe drumul forestier care duce la Teregova pana in zona numita Bradul Mosului, apoi am luat-o la stanga pe un drum, am coborat la Timis si ne-am intors la Trei Ape pe langa rau.

Din locul de unde am lasat masinile la malul lacului, se vedea frumos in soare dealul Trei Cruci (si crucile bineintetes). Am mers putin pe dig cu bagare  de seamna in aceasta zona pentru ca era acolo un paznic care n-a spus sa grabim pasul si ca nici poze nu prea avem voie sa facem, pentru ca este proprietate privata.

Creasta Tarcului din Saua Jigoriei pana in Poiana Marului

    O tura nu prea temerara dar frumoasa si potrivita pentru acesta perioada a anului cand ziua este mai mica. A durat aproape 10 ore si chiar daca ultima ora si jumatate am facut-o cu frontalele prin padure, acest fapt a dat si mai mult farmec drumetiei.

    Datorita faptului ca nu ne-am strans destul de multi participanti ca sa facem 2 trupe si sa pornim unii dintr-o parte si ceilati din cealalta, iar pe la mijlocul drumullui sa ne intalnim si sa schimbam cheile de la masini, am facut in felul urmator: am lasat o masina in Caransebes, am fost cinci persoane; cu cealalta masina am urcat pana in Saua Jigoriei, de unde am plecat in traseu. Seara am iesit in Poiana Marului

Pestera Comarnic

    Cea mai frumoasa pestera din regiunea Banatului si una dintre cele mai impresionante din tara. Este neamenajata, dar chiar acest lucru o face sa fie deosebita, o descoperi exact asa cum a fost creata de natura.

    Este situata in aproapiere de satul Iabalcea, pe teritoriul judetului Caras Severin. Pentru prima data este mentionata in anul 1912 de catre Z. Schreter intr-un studiu de geologie, iar prima harta a pesterii a fost realizata in 1939 de catre E. Balogh.  

    A fost declarata rezervatie naturala in anul 1947 de catre Academia Romana, iar din anul 2000 pestera face parte din zonele rezervatiilor naturale protejate

Cetatea Colt

    Cetatea Colţ sau Cetatea Cneziala a Candestilor a fost ridicata  in secolul XIV de cneazul Cândea, constituie una dintre cele mai puternice fortificatii medievale din Transilvania. Familia Cândea care ulterior si-a schimbat numele in Kendeffy a fost cea mai bogata si influenta familie nobiliara din Ţara Hategului, tot ei au ctitorit una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei langa aceasta cetate.

    Este asezata in satului Suseni pe un colt de stanca la o inaltime ce domina intreaga  Vale a Rausorului, chiar la poalele Muntilor Retezat.