Cetatea Socolari si Cheile Nerei cu bicicleta

O tura faina pentru cine nu se poate desparti de bicicleta.

Iata si tura: Socolari - Cetatea Socolari (Ilidia) - Ochiul Beiului - Cascada Beușnita - Cascada Văioaga - Potoc - Socolari

Am plecat din Socolari catre cetate. Drumul a fost destul de accidentat dar a meritat efortul depus de a urca pana acolo. Era perioada cand infloresc tufele de porumbe. Le-am observat si la mine pe deal, de fapt le-am mirosit prima data, au un parfum placut.

Cand viata bate filmul...

„27 de paşi“ este cartea autobiografică a lui Tibi Uşeriu, singurul român care a castigat una dintre cele mai dure competiții din lume, maratonul Ultra 6633, adica 566 de kilometri de alergat în zona Cercului Polar, in pustietate, viscol și ger extrem (pana la minus 52 de grade Celsius).

Cartea m-a captivat inca de la primele randuri. Am comandat-o chiar la lansare si am primit-o cu autograful autorului. Voiam neaparat sa ii aflu povestea, nu ma asteptam sa fie bine scrisa, cu constructii de fraza care m-au cucerit, actiune antrenanta, umor subtil si subiect nu de Hollywood ci de film european.

In timp ce scriu aceste randuri, astazi este 16 martie 2017, Tibi Useriu este in cursa la 6633 Arctic Ultra pentru a-si apara tilul castigat anul trecut.

Pastorit versus jecmanit

Nu am putut sa ma abtin, sa nu scriu si eu cateva randuri despre acest subiect desi s-a scris deja mult si bine. Iubesc traditiile acestui popor, iubesc natura si iubesc muntele, se poate vedea asta din postarile mele de pana acum. Nu imi vine sa cred ca o banda de hoti a avut indrazneala sa propuna o asemenea lege, iar pe langa aberanta reglementare a numarul de caini ciobanesti culmea Nesimtirii: vanatorii pot impusca legal cainii care sunt in plus. Acesta de fapt este si motivul care i-a infuriat pe ciobani si pentru care au iesit in strada. Pastoritul este o traditie de mii de ani pe aceste meleaguri. Pastorii sunt oameni simpli care isi castiga traiul din asta, iar acum s-au gasit unii care

Varful Plesa din Muntii Tarcu

    Iarasi in drumetie, doar nu degeaba s-a deschis sezonul de iarna; zapada ne cheama la peste 1000 metri altitudine. Pentru ca in aceasta perioada a anului zapada nu ne permite sa atingem varfuri inalte ne multumim si cu unele mai domoale. Pentru astazi ne-am propus Vârful Pleşa Mare (Munţii Pleaşa) cu altitudinea de 1413m metri din Masivul Ţarcu.

Traseul este urmatorul: Pensiunea Ioana - Poiana Barborei - Pâjorâta Mică - Poiana Fântânele - Plaiul Vârciorovei - Poiana Strigoniu - Pensiunea Ioana. Tura a durat 9 ore.

    Pe soseaua ce leaga Borlova de Muntele Mic undeva la jumatatea drumului se afla Pensiunea

Ucenicul lui Avicenna

    Un film artistic care m-a captivat si pe care imi permit sa vi-l recomand. Cea mai mare parte a actiunii filmului are loc in Persia, un motiv pentru a intelege mai bine lumea araba mai ales dupa ultimele evenimente ce au avut loc in lume. Din distributie face parte si Ben Kingsley unul din actorii mei preferati.

    O ecranizare dupa romanul istoric al scriitorului Noah Gordon cu titlul original “The Physician”. O sa incerc sa citesc si romanul, de obicei le fac invers.

    Subiectul filmului este legat de inceputurile medicinii

Buza Nedeii

    O scurta plimbare din Poiana Marului pana la Buza Nedeii. La plecare trupa a fost mai numeroasa, dar scopul meu a fost sa fac o parte din traseu impreuna cu fiica mea care a venit impreuna cu o colega si parintii ei. Ei fiind pentru prima data intr-o drumetie trebuia sa ii fac sa le placa si nu sa ii sperii cu un traseu prea greu.

    Timp frumos o zi insorita de inceput de iarna. Am pornit din Poiana Marului, la acesta altitudine (650m) zapada inca nu este depusa, asadar am plecat prin padure in urcus destul de sustinut. Pe la jumatatea drumului a inceput sa se vada zapada, frumoasa trecere de la toamna la iarna. Pana acolo padurea a fost frumos zugravita in culorile toamnei si deodata

Prima zapada

    Pentru prima data zapada anul acesta, chiar daca nu am atins obiectivul propus in drumetia de duminica si luni a fost frumos. Asta pentru ca de mult timp imi doream zapada si am avut parte din plin de ea. Am avut cele patru zile libere, stiam ca a nins prin multi si de-abia asteptatam acest weekend prelungit. Deci duminica de dimineata am lasat masina la barajul Gura Apelor, mai mult nu am avut curajul sa inaintam si bine am facut. Am urcat pe jos pana in Poiana Pelegii cu gandul sa facem a doua zi o drumetie, dar socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ.

    Am pornit lejer, pe la ora 12 cred, abia apoi ne-am dat seama ca trebuia sa ne grabim cu plecarea. Pana la refugiul Stanuleti drumul a fost usor de parcurs,