Cetatea Callatis

Anul acesta ne-am petrecut vacanta de zece zile in statiunea Venus. Intr-una din zile am plecat sa ne plimbam pe malul marii pana la Mangalia ca sa vizitam ruinele Cetatii Callatis. Muzeul de Istorie si Arheologie l-am vizitat deja cu doi ani inainte. O plimbare frumoasa si un prilej de a face fotografii la malul marii. La golfulete nu este placut sa faci plaja, in schimb sunt foarte fotogenice. La Mangalia, pe malul marii am gasit si un grup de lebede, un loc unde toata lumea oprea sa le dea mancare si sa le faca poze. Situl cu ruine l-am gasit usor dar nu si intrarea, motiv pentru care am inceput sa intrebam trecatorii (vreo sase sapte turisti banuiesc), dar nimeni nu parea sa stie ce se afla in acel loc si sa ne indice unde se afla intrarea.

Pastoritul pe meleagurile noastre

O indeletnicire pe care o avem de pe vremea dacilor, se mai practica si acum, dar cred ca s-ar putea ca in viitor sa dispara.

Sunt fericita atunci cand vad ca se pastreaza traditiile in tara noastra, dar in acelasi timp simt pericolul ca nu o sa mai fie posibil sa se transmita peste ani datorita occidentalizarii fortate la care suntem supusi. Tot timpul m-am bucurat cand am intalnit in drumetiile mele animale domestice libere sa pasca si oamenii care le insotesc, ce par mai fericiti decat cei de la oras.

Sa revin la oile noastre, Stefan Puscasu specialist in domeniu sustine ca ţurcana este rasa de oaie cea mai veche de pe teritoriul Romaniei, mostenita direct de la daci. Chiar Bogdan Petriceicu Hasdeu spunea: “ţurcana este cuvant vechi dacic, ce insemna oaie, capra".

     Acesta imagine a fost facuta intr-unul din catunele Cornerevei. Mi-a facut bine intalnirea cu stapana oilor. Dupa ce am stat de vorba si a aflat ca iubesc animalele, a ademenit oile cu striuleti de porumb ca sa le fac fotografii. 

>>>

Casele traditionale din Garana / Wolfsberg

Dupa cum am promis revin cu imagini ale caselor traditionale din Garana. In drumetia pe care am facut-o pana la Varful Cuca am parcurs Garana pe jos, prilej cu care am constatat ca satul a ramas aproape neschimbat, cu exceptia unor pensiuni mai nou construite, vreo douazeci la numar.

In anii copilariei, imi petreceam o parte din vacanta mare aici. Imi amintesc de diminetile cu ceata, in care ulitele satului erau pline de localnici ce mergeau cu vacile la pascut spre deal.

Wolfsberg Museum

Heimatstub’n zu Wolfsberg

Cei care se plimba prin Garana aflati la festivalui de jazz sau pur si simplu ca turisti in zona, una extrem de frumoasa, pot avea o surpriza placuta.  Pe strazile satului una din case ii intampina cu mottoul „Aşa am trăit înainte, aşa trăim acum”, este Muzeul Heimatstuben. Aici gasiti o colectie de haine si obiecte vechi din gospodaria localnicilor. Este alcatuit din casa, grajd, sopru si curte in care se afla o fantana sapata manual.