Google+ Leacuri pentru plictiseala

marți, 6 ianuarie 2015

Varful Retezat

Am fost foarte ocupata in ultimul timp si am ramas in urma cu postarile pe blog. Drumetia care a avut ca obiectiv Varful Retezat o consider una foarte reusita, tinand cont de anotimpul cand a fost facuta si de conditiile meteo din acea zi. Trebuie neaparat sa va povestesc despre ea.
Ne-am cazat la o pensiune din statiunea Rausor, la Cabana cu acelasi nume, unde am gasit gazde primitoare si am fost tratati foarte bine; o recomand si altora. S-a intamplat sa fie chiar noaptea dintre 25 si 26 octombrie cand s-a facut trecerea la ora de iarna.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Varful Tarcu


In sfarsit mi-am facut timp sa va povestesc despre tura de pe Varful Tarcu, o tura potrivita pentru aceasta perioada a anului, cand ziua este scurta.
Muntele creeaza dependenta, daca o data ai fost intr-o drumetie montana reusita, muntele te recheama mereu.
Sambata 22 noiembrie am fost pe urmatorul traseu: Saua Jigoriei, Poiana Seroni, SM Cuntu, Varful Sadovanu, Varful Tarcu, Varful  Bodea, Saua Plaiului, coborare prin Caldarea Superioara, traversare Valea Sucului, urcare Margine Caldarii inferioare, Cuntu, Poiana Seroni, Saua Jigoriei.

vineri, 10 ianuarie 2014

Poiana Văratica - Poiana Şeroni

O alta drumetie reusita, in care am avut parte de zapada, a fost aceasta din 21 decembrie 2013, chiar ziua solstiţiulul de iarnă. Am mers cu masinile pana dupa Borlova undeva langa Pensiunea Ioana (cam la jumatatea drumului dintre Borlova si telescaun) si de acolo ne-am propus sa facem traseul gandit de Sandu ca deobicei: Valea Sebeşel - Poiana Varatica - Poiana Seroni - Saua Jigoriei - Pensiunea Ioana, ceea ce am si reusit. Deosebit  in aceasta excursie a fost faptul ca aproape tot drumul ne-au insotit doi caini de la pensiunea din apropiere, pe unul din ei am aflat ca il cheama “Fetita” de pe plăcuţa pe care o avea la gat. 
Muntii Tarcu ocupa regiunea de nord-vest a Carpatilor Meridionali. Suprafata lor este asemenea unui triunghi dreptunghic, cu catetele egale orientate spre vaile Timisului si Bistrei, si cu ipotenuza formata din cele doua vai cu directii opuse ale raul Rece si raul Ses, continuat de raul Mare. De pe crestele Muntelui Tarcu puteti admira culmile Retezatului si Tara Hategului.
Pornim la ora 8,30pe Valea Sebeselului
Valea Sebeselului imbracata in costum de iarna.
Mai putin si dam se soare care ne va rasfata cu rezele lui binefacatoare.  

Aici s-a terminat drumul si incepem sa urcam prin padure.
Tot inainte mai avem mult de mers si nu vrem sa ne apuce noaptea pe traseu.
In acesta zona au scurmat porcii mistreti dupa jir.

In sfarsit dupa atata urcus ajungem in Poiana Varati
ca unde avem o frumoasa deschidere spre munti

Muntii Ţarcu si in ultimul plan Munţii Cernei

Se vede Poiana Strigoniu, Ţarcu, Muntele Cozia, Munţii Cernei.


     Fetita si prietenul ei ne urmeaza...


     Plecam mai departe prin padure, pana la Poiana Seroni mai sunt 2 km...


     O intersectie cu marcaje, sunt 3 variante marcate spre staţia de telescaun din Valea Craiului, pana la Poiana Seroni 5 minute, daca nu ar fi zapada...

Urme de iepure, imi si inchipui cum topaia pe aici. In timpul alergatului, urmele picioarelor din spate sunt inainte picioarelor din fata, dar pe laterale.


     Poiana Seroni la o altitudine de 1400 metri - punct de belvedere, deschidere spre Varfurile: Brusture, Căleanu şi Ţarcu.


     Nu scapam de poluare nici aici...Tocmai au trecut niste motorizati pe langa noi, puteti vedea poza cu pricina in albumul de la sfarsitul postarii. 

Strabatem cu greu potecile stricate de acesti "iubitori ai naturii" spre Saua Jigoriei.

Poza de grup, se citeste fericirea pe chipurile noastre, cum sa nu fie asa combinatia zapada, soare, aer curat este reusita.
     Gata inapoi, pana la masini mai avem 12 km. 


     Inchei cu speranta ca am reusit sa conving pe cineva sa se ridice din fotoliu si sa faca macar o plimbare in parcul din apropiere.
Pentru mai multe fotografii accesati albumul care urmeaza:




marți, 7 ianuarie 2014

The realm of Vârciorova

On Saturday December 14, 2013 we were on Plaiul Varciorova. All the trips we do are beautiful, but this one was a new experience, I experienced the phenomenon called "thermal inversion". As Wikipedia says, in meteorology, an inversion is a deviation from the normal change of an atmospheric property with altitude. Under certain conditions, the normal vertical temperature gradient is inverted such that the air is colder near the surface of the Earth. This can occur when, for example, a warmer, less-dense air mass moves over a cooler, denser air mass.  With sufficient humidity in the cooler layer, fog is typically present below the inversion cap.
When I started in the morning from Vârciorova village (Caras-Severin, Romania), outside was cold and everything was frozen.
At the end of the village, a mansion that time forgot…
We leave the valley of the Bolvaşnita river and climb in a serpentine on a cart road. It's ice on the road and it's ticking in trees. We follow the trail marked with a blue dot: Vârciorova – Saua Tisului – Culmea Pleasa – Poiana Strigoniu – Cuntu, route that should take 6 hours in normal conditions.
Hoarfrost…
Arrived in the Land of Fairy Tales.
How high will we have to climb until we see the sun?
We are entering the fog and after a while there is the sun and the much desired ...
The round and pale sun is looking through the fog.
Fog is scattered…
Here we make a stop to eat and tell us a little. In Poiana Fântânele there is a spring.

It's hard to move forward through deep snow, we're going one by one to open the path.

Tarcu Mountains is seen through the trees.

Getting close to the Cucuiul Fântânelor, it must be one of the peaks of Plaiul Vârciorovei.
Here we decide to go back on the same route, or is catching us the night on the road and as the wise word says, Winter is not like summer. 
A group photo and …
...we jump in the valley.

Beyond the Valley of Timis is seen the Semenic Mountains.
We descend into the sea of ​​clouds, again …
For the first time we get back on the same route and arrive in the village at nightfall, after more than 9 hours away.


More photos:



vineri, 27 decembrie 2013

Plaiul Vârciorovei

In ziua de sambata 14 decembrie 2013 am fost pe Plaiul Vârciorovei. Toate drumetiile pe care le facem sunt frumoase, dar acesta a fost o experienta inedita, am avut parte de fenomenul numit “Inversiune termica”. Dupa cum spune wikipedia, el se produce atunci când temperatura crește cu altitudinea si apare în urma răcirii puternice a suprafeței terestre prin procese radiante. În cazul în care vântul este slab, amestecul turbulent va fi și el slab și lângă sol se va răci mai repede decât aerul de deasupra. Temperatura se va apropia de punctul de rouă și apar aerul cețos și ceața.
Cand am pornit de dimineata din Satul Vârciorova, afara era frig si totul era inghetat bocna.
La capatul satului un conac uitat de timp...
Parasim valea raului Bolvaşniţa şi urcam in serpentine pe un drum de carute. E gheata pe drum si chiciura in pomi.
Plecam pe marcajul punct albastru: Vârciorova – Saua Tisului – Culmea Pleasa – Poiana Strigoniu – Cuntu, traseu care ar trebui sa tina 6 ore in conditii normale.
Am ajuns pe Taramul Basmelor - Tara de chiciura. 
Oare cat de sus va trebui sa urcam pana vom vedea soarele ?
Intram in ceata si dupa o vreme iata si soarele mult dorit...
"Soarele rotund și palid se prevede printre nori"
Ceaţa se răsfiră...
Aici facem un popas ca sa mancam si sa ne povestim putin. In Poiana Fântânele dam de un izvor.

E greu de inaintat prin zapada mare, mergem pe rand sa deschidem poteca. 
Printre copaci se vede Tarcu. Ajungem aproape de Cucuiul Fântânelor trebuie să fie unul dintre varfurile din Plaiul Vârciorovei. Aici hotaram sa ne intoarcem pe acelasi traseu, altfel ne prinde noaptea pe drum si dupa cum spune o vorba inteleapta "Iarna nu-i ca vara"
O poza de grup si...
...ne dam drumu' la vale 
Dincolo de valea Timişului se vede Semenicul.
Coborâm iarăşi în marea de nori...
Pentru prima data ne intoarcem pe acelasi traseu si ajungem in sat pe inserat, dupa mai bine de 9 ore de mers.




vineri, 13 septembrie 2013

Rosia Montana

 De mult imi doresc sa ajung la Rosia Montana si tot de mult militez pe Google+ pentru Salvarea Rosiei Montane. Din pacate nu am avut mult timp la dispozitie pentru vizitarea zonei, dar pret de 2 ore cat am stat acolo, am reusit sa vad multe frumuseti ale locului, sa fac si fotografii.
Oamenii de acolo care nu au vrut sa isi vanda proprietatile sunt suparati dar optimisti in continuare; sunt convinsa ca impreuna vom reusi sa oprim raul pe care vor sa ni-l faca  cei care nu-si iubesc tara.
Taul cu Brazi
Lacul este populat cu pesti exotici. Copiii se distreaza vazand cum sar pestii dupa mancare
Pe deal
Steamp din lemn cu noua sageti si actionat cu apa
Casa parohială unitariană (sec. XVIII, 1933)
 http://www.adoptaocasa.ro/en/case/casa-parohiala-unitariana
Casa Egylet (cafe-barul din Rosia Montana)
Ne-am luat ramas bun de la Rosia Montana
 Sper sa ajung in viitor sa stau cateva zile in Rosia Montana, ca sa am timp sa vizitez intreaga zona si mai ales sa gasesc locurile la fel cum sunt si acum.
Cate ceva despre care poate nu ati stiut:
Localitatea este atestata documentar acum 1886 de ani fiind cea mai veche localitate miniera din România.
Aici s-au descoperit peste 100km galerii medievale si romane unice in lume.
In Roşia Montană se organizeaza FânFest este cel mai mare festival de muzica din România, in luna august se adună la un loc trupe de muzica rock, folk, jazz şi trupe de teatru. Tot aici se mai organizeaza un maraton montan.
Roşia Montană a intrat în cartea recordurilor Guiness Book în 2009 pentru "cei mai mulţi oameni care au cautat simultan aur cu şaitrocul"
Update: februarie 2015
    Ultimele evenimente legate de Rosia Montana de anul trecut m-au bucurat, am simtit ca eforturile mele de salvare a zonei nu au fost in zadar. Am vazut romanii iesiti in strada, uniti dupa atat de mult timp (ma refer la evenimentele din 1990).
    Parerea mea este ca internetul a salvat Rosia Montana, lumea nu a mai putut sa fie prostita cu televizorul cum s-a facut pana nu de mult. Ma bucur mai ales pentru ca am fost acolo si am vazut cat este de frumos, am stat de vorba cu localnicii, oameni care nu s-au lasat cumparati, au suferit si au rezistat pentru un ideal.
    Patrimoniul istoric, arheologic şi cultural de la Rosia este de importanta nationala, aici se afla marturii istorice din perioada cotropirii poporului nostru de care romani. Aurel Santimbrean - fost inginer sef al Exploatarii Miniere spune ca Rosia Montana este importanta prin aur, dar este si mai pretioasa, de-a dreptul unica in lume, prin monumentele ei aflate in adanc si ca ar putea deveni un important obiectiv turistic al Romaniei, s-ar putea amenaja o mocanita care sa circule prin galeriile miniere.

  Accesati albumul din Google+


duminică, 18 august 2013

Lacul lebedelor

Daca sunteti pe litoral si treceti pe drumul ce uneste statiunea Saturn cu Venus, puteti admira cateva zeci de lebede care au poposit pe lac. Noi  ne-am facut o obisnuinta, aproape in fiecare an petrecem doua saptamani in statiunea Venus, iar plaja facem pe faleza dintre Venus si Saturn pentru ca este un loc linistit, nisipul e fin, se intra treptat in mare si nici nu se aduna alege. 
Unde incepe statiunea Saturn, in dreptul unui dus cu apa sulfuroasa, la marginea plajei, traversezi strada si gasesti un loc de acces spre lacul cu lebede. Sunt si pescari acolo dar nu toti sunt prietenosi cu lebedele, unii le gonesc.
Noi in fiecare zi ne plimbam pe aceasta plaja ca sa facem dus cu apa sulfuroasa si ca sa hranim lebedele cu resturi pe paine adunate de la restaurant. Este un frumos spectacol oferit de lebede care sunt blande, iti mananca mancarea din mana, se plimba gratioase, isi iau zborul sau aterizeaza pe lac. In anotimpul rece nu am fost inca in aceste locuri dar am aflat de pe internet ca ele isi petrec si iarna aici, localnicii le hranesc ca sa le ajute sa treaca cu bine iarna.  
Acest lac se numeste Balta Mangalia (Mlaștina Hergheliei) este rezervatie naturala declarata, arie protejată de interes național.
Cateva cuvinte despre lebede:
Lebada de vara (Cygnus olor) este o pasare de talie mare cu o lungime de 120-160 centimetri si cantareste7-14 kg, anvergura aripilor este de 2-2.5 metri.  Are un penaj de culoare alba, cu un cioc puternic de culoare rosu-portocaliu cu o unflatura in partea superioara, puii au o culoare gri-cenusiu devenind complet albi de-abia dupa trei ani. 
I se mai spune si lebada muta pentru ca nu canta, doar falfaitul aripilor scoate un sunet muzical care se aude din departare, ajutandu-le totodata sa pastreze distanta intre ele in zbor. Pentru a-si lua zborul are nevoie de pana la 10 m de alergat pe apa.  Se hraneste preponderent cu vegetatie acvatica si mai putin cu insecte si peste.
E frumos si la noi pe litoral, nu trebuie sa mergeti neaparat la bulgari sau la greci pentru un concediu relaxant.