Google+ Leacuri pentru plictiseala: Cetatea Socolari si Cheile Nerei cu bicicleta

marți, 25 aprilie 2017

Cetatea Socolari si Cheile Nerei cu bicicleta

O tura faina pentru cine nu se poate desparti de bicicleta.
Iata si tura: Socolari - Cetatea Socolari (Ilidia) - Ochiul Beiului - Cascada Beușnita - Cascada Văioaga - Potoc - Socolari
Am plecat din Socolari catre cetate. Drumul a fost destul de accidentat dar a meritat efortul depus de a urca pana acolo. Era perioada cand infloresc tufele de porumbe. Le-am observat si la mine pe deal, de fapt le-am mirosit prima data, au un parfum placut.
Sunt printre primele care infloresc, au o perioada lunga de vegetatie si se coc in octombrie si sunt bune de mancat dupa ce da bruma sau zapada.
Dealul cetatii (659 m) este accesibil doar pe o singura latura, pe celelalte trei laturi este perete abrupt calcaros, asta se poate observa cand se ajunge sus. In tura acesta am fost trei coechipieri, unul din noi mai fusese acolo si stia drumul. Spre surprinderea noastra am constatat ca era proaspat facut un marcaj turistic. Se merge pe drumul care duce la poalele dealului apoi am luat-o la dreapta pe cararea care ocoleste lastarisul din zona, dupa care se urca drept spre varf.  La poalele dealului pe campie a inflorit spanzu, si prin lastaris era plin de flori roz de lopăţea (Lunaria rediviva).
Am facut o pauza de la scris pentru ca am fost sa alerg in padure, trebuia sa va spun cat de frumos este in perioada acesta cand infrunzesc copacii; am spus si cu alte ocazii ca ador ceata. Prin ceata destul de deasa se distingea doar verdele crud al frunzelor de fag, restul mister. Din pacate nu am reusit sa fac fotografii. Inainte ma plimbam prin padure cu aparatul foto dupa mine, dar acum am descoperit alergatul. Apropo pe 30 aprilie o sa fie un concurs de alergare la mine in oras, in Resita si o sa particip si eu la proba de 25 km.
Sa va spun cateva vorbe despre cetate: construirea cetatii a inceput pe la 1300 de catre voievodul Ardealului, dupa care in 1312 ajunge în proprietatea regelui. In timpul stapanirii turcesti, este resedinta unui bei, iar in perioada ocupatiei austro-ungare gazduia o garnizoana militara. Legendele vorbesc despre comorile ascunse de turci, ispravile haiducului Adam Neamtu sau despre imparatesa Maria Terezia a Austriei. Astazi se mai vede o portiune dintr-un zid si fundatia unui turn.
De pe varf ni se deschide o larga perspectiva asupra hotarelor Ilidiei, Socolariului, Potocului si Sascai Romane, spre Campia Carasului si in plan indepartat Valea Beuşniţei, Culmea Pleşiva din muntii Aninei. In zilele senine se poate zari in departare chiar linia Dunarii.
In afara de porumbele inflorite  m-am bucurat si de prezenta arbustilor inmuguriti de liliac salbatic si cred ca atunci cand infloreste este si mai frumoasa zona. Am facut si poze pe care o sa le pun intr-un album la sfarsitul postarii. Recomand sa se viziteze Cetatea Socolari in perioada cand este liliacul inflorit.
Am coborat in Valea Beului in zona Pastravariei. Eu am lasat aici bicicleta si am mers pe jos pana la Cascada Beusnita, ceilalti doi tovarasi de drum si-au carat bicicletele cu ei. Prima data am ajuns la Ochiu Beului si apoi la Cascadele Beusnitei. Era plin de leurda si turisti in zona.
Mi-am recuperat bicicleta si am pedalat pana in zona numita “La Tunele”. Pe drum am oprit si la Cascada Văioaga pe care am fotografiat-o. Dupa un mic popas “La Tunele” am mers la Potoc si inapoi la Socolari.
Despre obiectivele turistice din Cheile Nerei nu va mai scriu pentru ca deja sunt cunoscute si destul de vizitate.
Ineditul turei consta in faptul ca am facut un circuit cu bicileta legand Cetatea Socolari cu o portiune din Cheile Nerei.

O tura faina pe care sper sa o repet la anul in perioada cand infloreste liliacul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu