Google+ Leacuri pentru plictiseala: Prin padure

miercuri, 25 noiembrie 2015

Prin padure

    Oricat de greu mi-a fost sa ma urnesc din loc, intotdeauna cand ajungeam in padure imi parea bine ca am facut acest pas. Padurea imi da un sentiment de liniste, poate si pentru ca am cescut in preajma ei. De la mine din gradina ajung direct in padure, iar pe drumul care trece pe aici daca o iau in dreapta ajung in centrul orasului, iar daca merg in sens opus (sa nu incurcam directia cu sensul cum o fac multi) pot ajunge la Doman si chiar pana in Anina. O plimbare sau pentru cei care prefera o alergare ori tura cu bicicleta poate fi atat de placuta prin codru asa cum spune Eminescu. Dar stati putin, nu ma luati in seama, ca in ziua de azi nu mai e la moda sa citesti versuri, acum ne uitam la
televizor la emisiuni de tipul “Acces direct”, “Nora pentru mama” ca sa nu mai amintesc de tinerii care stau toata ziua pe telefoanele lor inteligente.
    Trei zile la rand am fost in padure, am alergat dar am facut si poze cu telefonul. In fiecare zi a fost altfel. Luni a fost timp frumos a iesit si soarele din cand in cand, Marti a plouat nu foarte tare, o sa credeti ca sunt tacanita daca va spun ca mi-a placut si asa, bine nu a plouat cu galeata. Iar astazi mi-a placut cel mai mult; a fost ceata mi-e drag acest fenomen desi stiu ca pe munte este periculos sa mergi in conditii de ceata. Mersul prin padure imi da o stare de bine, aerul curat, mirosul de frunze uscate, linistea intrerupta doar de ciripit de pasarele, un ciocanit de ciocanitoare sau zborul unui uliu care trece pe langa mine. Intr-o zi am vazut pentru cateva secunde si un iepure topaind. Toate astea ma fac sa fiu mai optimista, sa uit de lucrurile neplacute care se intampla.
    Mai traiesc si sentimente de suparere, de neputinta atunci cand in drumetiile mele gasesc copaci taiati si paduri defrisate, parca sunt prea multe si cred ca se taie abuziv. Dar sper ca inca nu e prea tarziu, mai avem inca 65% din padurile virgine ramase in Europa cu exceptia Rusiei.
    Este adevarat nu toti au norocul sa aiba padurea atat de aproape, dar nici chiar asa de departe nu poate sa fie. Avem un relief bogat in paduri, 28% din suprafata tarii o ocupa muntii iar 42% dealuri si podisuri. Iar pentru cei care nu au padurea aproape, sigur au un parc prin preajma unde pot face o plimbare.  
    Da, eu locuiesc in Resita fostul oras industrial actualmente lasat de izbeliste. Orasul meu este linistit, cu imprejurimi atat de frumoase, ii lipsesc doar niste investitori si bineinteles crearea cadrului prielnic ca sa fie atrasi acesti investitori doriti de toata lumea. Dupa atatia ani de asteptare poate ca ar fi cazul sa se miste ceva si in orasul nostru ruginit.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu